Si-am plecat sambata dimineatza, chiauni de cap si ushor incordati cu totii (
ca deh am muncit o saptamana nu gluma!), catre  …muntele meu.Ne-am calmat pe
drum:)-soare, voie-buna si dorintza unui week-end pe “muntele meu” cu cei dragi
mie.
Ea face poze din masina  care merge in fatza.Se agita prin autovehicul, ba la
un moment dat deschide geamul si cu parul negru si lucios in vant, face poze jumatate
suspendata deasupra soselei.Vreau si eu (poza facuta din masina se dovedeste nesatisfacatoare)asa
ca deschid…usa.Foarte gresita manevra la 130 la ora-mi-a trecut!
Muzeul cinegetic de la Posada.Cine ar fi crezut ca dau din picior sa vizitez
din proprie initiativa asa ceva !VizitamPentru cateva momente am avut impresia
ca sunt in biroul…”ucigasului” meu preferat.Sute de coarne si animle impaiate
care nu-mi spuneau nimic.Celor doi pasionati vanatori care ne-au insotit le spuneau
prea multe.
Popas in Bv la Vatra Ardealului (cine stie, stie ca nu e cazul sa ratam bunatatile
de acolo)Obsesia legata de fluturi a celor doi ne urmareste prin cateva magazine.
Ne cazam la Zorile.Evident nu am primit camerele din pozele de pe net (ar fi
fost prea altfel decat in Romania)Gandul ca acele camere exista totusi in vila,
ma linisteste.Ma decid sa nu-i fac scandal simpaticei receptionere.Oboseala isi
spune cuvantul.Cand sa ies din camera mea, bat la usa (din interior), asteptand…sa-mi
dau seama ca nu sunt normala!?
Nimeni nu mai vrea nimic-eu da.Vreau piscineala si centrul de echitatie si ei
-mancare.Compromis:mancam-calarim-piscinim.Perfect.
Macam-foarte mult si bine.La masa apare un “om cu nevoi speciale”Se pregateste
El sa-i dea niste bani ca sa nu ne mai insire nimic pe masa.Suparat personajul
ne spune ca el nu ia pomana ci vrea sa ne vanda produse Amway.Se cumpara o pasta
de dinti.Ramanem interzisi cu totii.
Calarim.Fericiti, la asfintit.Eu il am pe Victor, unul din ei pe Caesar.Ei doi
nu comunica prea bine.La prima pajiste,  Caesar refuza sa se mai miste.Tot grupul
(10 cabaline:)) se decide sa nu ne mai asculte si sa pasca.15 min de hohote si
rugaminti, amenintari.Se pare ca desi unul cate unul reusim sa-i convingem sa
continue drumul-altul devine si mai incapatanat.Victor (stiam eu ca e naravas!)
da din copita.Speriata il rog frumos sa pasca pana nu mai poate!Dar tot poate!Ne
hotaram din cauza intunricului sa ne intoarcem.Mamaaa sa fi vazut fericre pe animalele
alea.Brusc au unceput sa ne asculte.
Inapoi in camera ca prea mirosim a vitamina C!Ne schimbam si ne piscinim ore
in sir.Nu reusesc sa rezist in sauna asa ca fac o tona de ture de bazin pana cand
simt cum pocnesc muschii.
Nu -nu vreau sa ies din bazin.Asa cum simpaticul pusti de 2 ani care sa balacea
cu taticu nu vrea sa stea o clipa, nici eu nu  vreau sa plec!Intr-un final ma
dovedesc ceva mai matura, eu nu am incercat sa fac pipi din picioare de pe marginea
piscinei!
Ba trebuie  sa plec-  bine, fie
IAR mancam si ne si imprietenim (mereu la nea Viorel ajungem sa impartim o masa
mare cu niste necunoscuti-acum din cauza dl.Geoana care vrea sa stea Singur acaparand
atatea mese!) cu noii nostrii comeseni -se pare ca avem atat de multe in comun,
mai ales unii dintre noi:)Foarte simpatici de  altfel, unii dintre noi, cu toata
oboseala.Si oricum erau si ei de-ai nostri…cu lautari si suflet de roman:)
Sooooooooooomn perfect pana la 09 30 cand Ea ne trezeste  amintindu-ne  ca tre
sa luam micul dejun pana la 10.In pijamale (stiu ca nu e frumos dar e sanatos)
, singuri, mancam micul-dejun   pentru ca Ei  au intarziat inca putin:)Pupa mama
pe ei.!
Si nu  ma plang  dar merg ca vai de mine din cauza miscarilor efectuate cu o seara  inainte.Stiti,
dupa o varsta :), cand iti petreci  o sapt intr-un birou, calculatorind si jucandu-te
de-a molia, aerul proaspat de munte, juma’ de ora de echitatie si niste ture de
bazin  iti pot da o monstruoasa febra musculara.Dar cat de placut.M-am relaxat
-TOTAL si INSTANT.
Duminica vizitam Branul (nu avusesem niciodat curiozitatea pana acum!)Castelul
ala mi  s-a parut varianta hororr a casei celor  7pitici.Zau ca era o pb sa mergi
cu un coif pe cap  prin incaperile alea.Ca sa nu mai vb de paturi!
Incantati dam iama in multitudinea de tarabe.Achizitionam miere, pere zemoase
si alte suveniruri.Si eu si Ea avem in general, si am recunoscut, o mica shopping-problem-suntem
dependente- dar asta ne face si mai simpatice:)
Ea ajuta zambitoare o batranica imbracata “elegant”, cu un costum   bleumarin
construit in   tineretea ei, cu  un urias si greu rucsac in spate.Vinde mere draga
de ea.I-a cumparat o punga si i-a dat  mai multi bani.Baba  ii atrage atentia:”las’mamaie,
tu sa fii santoasa” ii zambesc cei doi ochi albastri!
D’aia o iubesc-nici macar nu manaca mere!dar ii zambesc ochii aia albastri si
aduce soare in planeta asta  poluata.
Mancam la Cheile   Gradistei.Foarte liniste.Prin restaurant curge o apa si fantana
pe care chelnerii sprijina cosuletele-e pe bune.Place la noi mult aici.Vrem reveluion.Ocupat.Pusa
pe glume o intreb daca nu mai construiesc ecva pana atunci, sa le rezervam noi.FOARTE
SERIOASA imi spune ca si ce urmeaza sa construiasca e rezervat  pt acest revelion
 
Singura dezamagire din acest week-end-nu am mancat sorici ca nu avea nicaieri.In
schimb platourile de branzeturi………
Ne intoarcem in Bucuresti pe drumul de Targoviste.Eu stiu ca avem o tara frumoasa…dar
dupa -amiaza insorita, culorile toamnei (asa ca in copilaria mea), linistea si
calmul zonei, oamneii care vinde la biserica, satele oranduite si …si …(iar
mi-e dor de bunici) si parca ma oftic ca e duminica !Am sa pastrez in suflet clipele
in care m-am simtit undeva deasupra …pe muntele meu…mai puternica si mai mandra
ca niciodata.Si …am simtit ca mi-e bine si ca pot si ca mai vreau.
Intorsi in oras, parca mi-e mila de sarcii bucuresteni, care nu au parasit orasul
week-end-ul asta.E tarziu si suntem obositi, dar e o oboseala placuta si cum nu
vrem sa se mai termine week-end-ul il prelungim cu un ceai in cafeneaua preferata,
in compania foarte placuta a altor prieteni.Dar in nici 30 de minute ma apuca
somnul.
Acasa pierd ore in sir urmarind un film de epoca , care prelungeste sentimentul
zilelor pe munte.Si ca o sageata venita de aiurea imi trece prin cap neobisnuita
intrebare :oare cum vreau sa arat in ziua nuntii mele?
Si concluzionez ca ma bucur ca e luni si ma inchid in biroul meu  asteptand …week-end-ul.
 
Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    3 Thoughts on “Suflet de munte

    1. departe on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      🙂 cum e aia cu \”ma joc de-a molia\”?!
      am fost si eu prin locurile alea, multam de plimbare

    2. provinciala on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      adik trag la neon:)Nu ai avut niciodata senzatia ca viata ta se compune din 20 min de aer de BUc dim, in drum spre metrou, 1h in subteran , alte n ore la lumina neonului si /sau a calc la munca si inca 15 min (seara/noapte)de la metrou spre casa?!

    3. departe on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      aha, acum am inteles, numai ca la mine e asa: 10 minute in statie la aer, 40 de minute in autobuz, la lumina dar nu la aer, n ore la neon, 5 minute in aer noapte, 40 in autobuz, si apoi acasa, nu neon, dar TV. offf……:)))))

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation