In ton cu subiectul zilei mi-am rezolvat si eu o criza mai veche. Am castigat 2 ore din viata mea si m-am trezit ca nu stiu ce sa fac cu ele. Adica stiu ca doar sunt atatea lucruri pe care le aman de foarte mult timp si m-am obisnuit atat de bine cu idea asta, ca nu mai fac nimic. E rece afara, in casa e cald, sunt undeva izolata de spiritual intelectual al orasului, de sufletul fierbinte, de realitate. Doar eu cu o tigara, un ceai sau un pahar de vin bun, cuibarita intre perne la televizor sau citind avida de o alta lume. A inceput marea hibernare!
Criza asta financiara m-a innebunit in ultimele saptamani. Pe toate planurile. Eu zic sa nu mai facem nimic si sa asteptam tematori ziua de maine. La draq, de fapt de ce sa mai asteptam ceva.De ce nu am inceput inca sa ne sinucidem in masa? haideti, oameni buni!
Vreau si eu liniste. Nu se poate, nu ai auzit ca e criza?Vreau si eu cafeaua de dimineata. Nu se poate e criza. Dar hartie aveti? E criza. Am o durere de cap. De la criza financiara. Respir? Cumpatat ca doar e criza.
Orice ai face sau spune ti se serveste pretextul universal tolerat: criza financiara mondiala. Daca ii iau la bani marunti presupun ca multi habar n-au de macromecanismul responsabil si de urmari. Dar este criza. Maine-poimaine o sa aud asta de la tiganca de la care iau mere din piata: “conita, e criza, deci taraba mai mica, merele mai stricate, umflam si pretul”.
Tehnic vorbind, criza nu e chiar asa criza 🙂
http://news.bbc.co.uk/1/hi/magazine/7733794.stm…