22.03.2008
Misiune indeplinita. Pat schimbat. TNX BRO!

Dupa ce m-am specializat in descompunerea in bucati marunte a obiectelor mari, am distrus canapeaua cu lovituri de picior. It’s so cool!

Pare rau pentru familia de molii descoperita cu stupoare, careia i-am stricat casa. O sa ma ocup sa organizez un maraton al strangerii de fonduri pentru aceasta cauza. Se ofera cineva sa doneze niste haine de blana?

 

23.03.2008

Love:

– piscinele indoor de cartier

–  noul meu pat

– senzatia de inceput de vara pe care o arunca vremea de afara

– lazy sundays

 
24.03.2008
E clar ca sunt nefericita. Si ca dovada stau ambalajele ciocolatilor consumate zilnic, muntii de coji de fistic sub care ma ingrop sistematic, scrumul zecilor de tigari si nelipsitul pahar de vin de seara, apatia mea totala care ma face sa stau invisible si nu e doar astenie de primavara. E ceva mai mult ce nu imi convine. Si tot am revelatii de genul:
Esti ceea ce mananci!
Nu te mai plange ca n-o sa schimbe nimeni lumea pentru tine. Daca vrei ceva cu adevarat activeaza-te si o sa vezi ca se intampla!
Cu toate astea am inceput sa exist oficial: twitter me!
 
 
25.03.2008
 Nu am avut de mult pofta de planuri-planuri-planuri ! Nu credeam ca o sa mi se puna pata asa din senin. Ma oftic ca nu am cum sa fiu in 3 locuri o data (si de data asta nu e absolut deloc work related- ma jur!)
Ne mutaaaaaaam cu work-cile! Departe de toooot L Am retinut: doua transhe de transport (eu in partea a II-a). Ma impachetez frumos in cutii etichetate si ma mut departe de praful asta..catre alt praf (am eu senzatia). Ma intreb daca vor ajunge la destinatie selectiv aceste cutii (ca la aeroport) sau o sa am placuta surpriza sa ma relochez inclusiv cu Aurica fara sa fiu nevoita sa o resurscitez.
Seria de revelatii nu se mai opreste:
Unde se grabesc batranii mereu, oriunde? Nu sunt ei la varsta la care ar vrea sa dea timpul inapoi nu inainte?
Normal ca mor babele care traverseaza pe rosu de parca ar fi pe alee in parc! Daca urmariti stirile o sa observati ca soferii nu au nici o vina.
Cronicile din Spiderwick: un film facut in graba cu buget limitat (asa am simtit eu o zgracenie all over – sigur se putea mai bine); nici de adulti dar nici de copii (un fel de fantasy-horror cu scenariu de retarzi); denumiri din ce in ce mai dubioase ale personajelor (ce s-a intamplat cu piticul-barba-cot) iar trasaturile de caracter sau diferentiatoare din ce in ce mai maniace (dependenti de pasarele si miere); dar am descoperit ca daca pap sos de rosii si sare am sanse mari sa nu ma pape goblinii; o noua viziune asupra trolilor (eu nu inteleg de ce in filmele astea nu arata goblinii, grifonii si trolii la fel); astept cu nerabdare www.kungfupanda.com („I’m wattchin’ u”).
Cum e sa trebuiasca sa citesti arhiva pe twitter ca sa iti aduci aminte ce ai facut in ultimele zile?
Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “ups and downs

    1. Acum e clar, totul nu e decat reclama mascata la Twitter…

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation