Am plecat la drum prin Romania. Iar. Anul asta am batut recordul la plimbari prin tara si tot mai avem o groaza de vazut. Ruta ne e familiara. Pentru cei ce locuiesc in Bucuresti, Valea Prahovei si Brasovul sunt poate cele mai la indemana destinatii de week-end, asadar  nu ne asteptam sa descoperim nimic nou.

Porc, vita, berbecut sau pui?

Oprim la un restaurant pe care nu l-am incercat pana acum in Sinaia: Cutitu D’Argint. Suna bine, pare un han traditional si e asezat pe drumul spre Peles, pe marginea unui parau strajuit de copaci. Miroase a padure tomnatica si cateva raza de soare fac peisajul si mai incantator. Aflam ca exista un meniu fix all you can eat, la o suma fixa, gandita strategic sa te faca sa gandesti ca ai incheiat afacerea vietii tale. Ai incheiat-o daca esti un dependent de carne de toate felurile bine facuta si servita cu un strop de salata de varza, chips-uri home made si fasole. Daca nu, e mai bine sa zici pas sau sa vii cu colebilul dupa tine. Jur. Nici unul dintre noi nu a reusit sa guste macar din toate cele 8 tipuri de preparate din carne, d’armite sa manance vreo portie serioasa. Dar am facut-o si pe asta. Recomandam locul pentru marii mancaciosi de carnaciori de casa, antricot de vita, pulpa de berbec, coaste de porc, aripioare de pui, pastrama de porc, pulpe de pui, coaste de porc. Si ca sa fie treba cu mortaciunile dusa pana la capat, ne-am oprit un pic si la Muzeul Cinegetic de la Posada. Asa, de palmares.

Hotel de 4 stele ca in Romania

Cu masina  mult mai incarcata decat la sosire, ne transportam burtile umplute la refuz pana in Sacele (orasul cu cele mai multe biserici din Romania!) unde poposim la Hanul Muresenilor. Este unul din acele hoteluri de 4 stele care trece toate testele la prima vedere: cocotat pe un deal la poalele padurii, cu o superba livada de meri in fata, foisoare, lac, piscina, o receptie decorata cu mult bun gust si personal impecabil. Apoi observi ca in camera e frig si tu nu poti face nimic in directia asta. SI nici ei. Pentru ca exista standarde. Ca sauna este o camaruta pentru liliputani cu rezistentele vizibile in pereti. Ca nu se inchide cabina de dus, ca dusul nu poate fi reglat, ca te costa 85 de RON 50 de Martell, ca nu au boardgames-uri la receptie (adica au table fara zaruri si carti de joc unguresti), ca intra camerista sa aranjeze camera cand esti si tu acolo si intreba grabita daca e cazul sa iti schimbe vreun propsop (halatele nu le schimba ca le-ai pus tu la uscat si sunt ok) si apoi pleaca fara sa faca patul macar, ca la pisicina e frig si te asasineaza cu muzica tare de proasta calitate. Parca a doua oara nu o sa mai vii.

Alt Brasov

A doua zi, dupa o plimbare pe potecile paduri de langa hotel, o zbughim in Brasov si incercam un restaurant nou si dragut pe teresa caruia nu vrem decat sa ne delectam cu o cafea. In privinta preturilor, va anunt ca am ramas socati ca centrul orasului bate fitele din Bucuresti si Constanta de la o posta. Cum nu ii paream imbracati adecvat (dehm turisti) si nici nu doream sa mancam, am fost tratati cu indiferenta regala de catre pinguinul sef. Si uite asa am mai plecat dintr-un loc unde nu vom mai reveni, lasand bacsis 50 de bani, poate –poate va intelege ceva.

Incercam centrul de echitatie de langa Poiana pentru ca Gradina Zoo e inchisa in perioada asta. Locul acesta imi starneste amintiri si, desi nu am venit aici de mult pentru ca mereu gaseam aceeasi cai batrani si suprasolicitati, am zis sa trecem macar sa ii vedem. Le-am vazut cozile in soare, undeva departe, in poiana. Erau plecati la pascut asa incat am mers mai departe.

Pestera

Am ales serpentinele care despart Poiana de Rucar ca sa ajungem la Vila Bran. Pe drum, absolut intamplator, descoperim Pestera Valea Cetatii. Oprim plictisiti si pornim in explorare. Am descoperit un loc minunat, un peisaj de basm pe care nu il pot descrie in cuvinte si parca nici imaginile nu reusesc sa il descrie cu succes. Cam asa imi imaginam drumurile personajelor din basme prin padurea fermecata. Pestera este extrem de bine aranjata si intretinuta, turul ei se face cu ghid si langa intrare va puteti da si cu tiroliana. Merita toti banii si inca ceva in plus pentru ce au reusit sa amenajeze acolo si curatenia pe care o pastreaza cei ce au luat locul. M-au impresionat in mod deosebit cosurile de gunoi si toaletele ecologice amplasate pe drumul spre pestera, santurile pentru scurgerea aluviunilor, cele doua drumuri aranjate „subtil” catre pestera (scarile si aleea cu piatra). Lucruri de bun simt dar rar de identificat in Romania, mai ales in salbaticie.

Vila Bran

La Vila Bran am gasit acelasi restaurant cu mancare excelenta si panorama superba, dar un complex mult imbunatatit de la un an la altul atat  ca oferta de divertisment cat si ca spatii (am observat cu invidie piscina cu apa incalzita si jacuzzi-urile in aer liber construite pe varful dealului, care beneficiau nu doar de aer proaspat ci si de un peisaj deosebit). Mancam in tihna, rasfatandu-ne in ultimele raze de soare si apoi ne intoarcem in orasul-celor-mai-multe-biserici-din-Romania ca sa ne bucuram de cele „4 stele”.

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    One Thought on “Prin Romania

    1. Pingback: #varaincap – povestea celor 3 zile doar cu #Pepsi | Provinciala

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation