Si pe masura ce ii priveam mai insistent (in romaneste ma holbam cu nerusinare  la ei), simteam cum invidia isi croieste loc in sufletul meu.Si mi s-a parut atat de cinic din partea mea sa nutresc gandurile aste urate pentru niste necunoscuti…Erau fericiti…acolo in saracia si oarecum diformitatea lor fizica…se aveau unul pe celalalt si se iubeau.Puteam sa citesc acest lucru cu usurinta in schimburile lor de priviri, fiecare gest trimis ca mesaj catre celalalt era incarcat de acest sentiment.

M-au izbit in ceafa ca un TGV toate declaratiile “comuniste” ce mi-au populat tineretea : “o femeie de cariera este o femeie implinita, puternica” ;”esti o tanara desteapta si ai toata viata inainte, meriti ce e mai bun”

Si-mi inoata ochii in lacrimi : 10 ore pe zi cu ochii in ecranul plin de email-uri formale sau schimburi de replici  animate de micii maimutoi penibili care incearca sa-ti transmita sentimente umane, timp prea putin si acesta dedicat somnului…nu traiesc –exist.Eu si toata populatia asta de consum –ma revolt! Nu sunt Eu  asta.Undeva pe drum m-am pierdut cu siguranta ; m-am ratacit printre idealurile altora.Vreau sa fiu eu vanzatorul de vise!

Cele cateva statii de metrou se deruleaza pe fundalul unei lupte acerbe intre cei doi imaginari ai dialogului propriu.Unul isi cere dreptul la libertate, la nesfarsite ore dedicate lecturii, plimbarilor in aer liber, discutiilor cu prietenii, orelor de dans si noptilor petrecute in fata sevaletului sau a paginilor goale care asteapta insetate insiruiri de cuvinte….Celalalt imi improsca responsabilitate si constiinta, reguli si legi, ce vor spune ai mei ce vor crede altii….Pe undeva pe la mijloc, ceva imi da cu virgula si mi se blocheaza neuronul .

Sunt capabila sa realizez ce e nociv pentru mine , ce ma ucide incet , ce ma face sa ma simt neimplinita si sa nu fiu eu si cu toate acestea nu am puterea sa infrunt nimic, ma simt lipsita de vlaga si tot taifunul asta starnit de imaginea unor oameni fericiti pentru ca sunt ei insisi nu un produs impus de societate, se stinge din cauza catorva picaturi de constiinta.

Cobor la destinatie resemnata de promisiunea ca intr-o buna zi imi voi aduna toate puterile si voi spune: “ Nu.Eu sunt altcineva!” Unii mi-ar spune ca in acea zi ma voi maturiza…gresit! In acea zi voi redeveni copil si ma voi bucura de viata

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation