Viata visului

Inainte timp  visam ca zbor.Ca e liniste si intuneric in jurul meu si pace, ca ma ridic usor
pe varfuri si ma despart de nisipul marii cu ochii catre luna ce se oglindeste
in mare.Si pluteam usor.Resimteam senzatia imponderabilitatii in tot corpul.Si
ma vizualizam cum plutesc , asa usor precum un fulg, fara teama si fara scop.

Ma trezeam odihnita si relaxata.

In traducerea mea, pentru ca am cautat mereu o explicatie pentru acest vis care
se repeta ciclic si pe care mi-l aminteam perfect , insemna ca am un suflet liber
si impacat si  simteam cum izvoraste din spiritul meu o putere covarsitoare care ma facea sa
pot muta muntii din loc.

Mi-a trecut.Nu mai am visul acela de mult, nu mai am energia aceea de mult.Acum
cand pot dormi si nu am insomnii, am cosmaruri.

Azi-noapte m-a vizitat fetita.Ea este noul personaj repetitiv din nocturnele mele.Se uita fix la mine cu ochii
ei mari si verzi si nu-mi spune nimic.Nu zambeste, nu plange- imi da senzatia
unui copil batran constient de importanta  fiecarui gest al sau.

Azi-noapte insa, fetita mi-a zambit.I s-a luminat toata figura si am avut senzatia
ca  zambeste cu usurare si fericire.Mi s-a parut atata de sadic incat m-am trezit
speriata.

Din aceeasi serie:

• Post fara pereche: