RATB-ul este unul din cosmarurile mele.In Constanta m-am intristat cand s-a hotarat
desfiintarea tramvaielor .Imi placeau, faceau parte din peisaj.Bucurestiul NU
ARE TRAMVAIE PLACUTE! Mereu esti inghesuit sau descoperi noi “arome”, una mai
de ciorba sau de parfum ieftin rusesc sau te calca cineva sau te ridica cineva
de pe scaun (cu toate ca ai putea sa-l ignori si sa te gandestii ca e dreptul
tau sa zaci pe scaunul ala pana cand te plictisit-ca ai muncit toata ziua) sau
cerseste cineva.Bucurestiul e paradisul  lipitorilor patetice , care prefera sa
intinda mana pe la colturi decat sa-si i-a o slujba.
 
FILANTROPICA imi rasuna in urechi inca  de inainte de a vedea genialitatea aia
de film.
Ma revolta “parintii” ( daca or fi copiii lor) care isi iau nevinovata -a-6-odrasla
si o tararie indiferenti prin frig sau in subteran reusind sa inmoaie inimi si
buzunare ( tot ale celor cu bani putini si frica de Dzeu) cu “grija” ce o poarta
odraslei, sau facandu-i pe unii sa se simta mai bine si mai impacati cu vesnicul
santaj sentimental”sa va ajute Dumnezeu”.Mi-e sila si-i privesc in ochi fara probleme,
cu dezgust, fara sa le ofer ceva.
Salut cu respect  femeia de serviciu pentru ca femeia aia isi castiga banii cinstit
si nu e o lipitoare .
Deci: m-am urcat in minunata taraitoare-supraglomerata-pe-shine (daca ma gandesc
bine cred ca a fost o pornire sadica) si descopar ca este totul la locul lui:
mirosuri, inghesuiala si….o voce.
Cred ca toti avem undeva in subconstient vocea femeii care prezenta Teleenciclopedia
( nu dau nume).Vocea aceea placuta, calda, prietenoasa, care ne explica cate in
luna si in stele despre minunile Pamantului.
Aceea voce rasuna acum prin invalmasala.O voce calda care vindea ziare ( unul
din sutele de oameni care au ales sa nu intinda mana ci sa munceasca) si care
se apropia de mine.Am asteptat sa vad proprietara glasului pentru ca explica atat
de frumos ( si va jur ca ar fi fost perfecta pentru un voice-over sau  radio),
care explica ce minunatii scrie in editia  respectiva.Cu intonatie- mirare sau
entuziasm  la rubrica sportiva-, vocea rezuma  articolele ziarului in functia
de persoana careia se adresa.
A aparut in fata mea o femeie imbatranita inainte de vreme.Micuta, slaba, cu
un par lung  si sur, prins in coada, cu o sepcuta, imbracat modest dar curat.Ma
privea in ochii.Nu am retinut despre ce articol imi povestea. Imi rasunau in urechi
inflexiunile vocii calde , prietenoase si familiare.Cerea 5 bani pe un ziar.I-am
dat niste bani si i-am multumit .Nu am vrut restul si a vrut sa protesteze.I-am
spus ca imi place vocea ei.S-a imbujorat , mi-a zambit si plecat mai departe.
Putin mai incolo, un zilier a intrebat cat l-ar costa si vanzatoarea nu doar
ziarul.Femeia a zambit incurcata si rusinata din nou si i-a raspuns ca nu  e de
vanzare vanzatoarea ( nu tu suparari, injuraturi din partea ei)Muncitorul glumea
si ea i-a raspuns pe acelasi ton.M-a bucurat intr-un fel ca mai exista asemnea
oameni si ma gandesc ca sufletul ei este probabil mult mai curat  decat al meu
iar viatza ei  simpla mult mai impacata decat a mea. 
Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “Vocea din tramvai

    1. point on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      Ce ma bucuri cu insemnarea asta! Ce ma bucura oamenii care au ochi si pentru cei care par dar nu sunt de ignorat, desi majoritatea oamenilor ii ignora si-i subevalueaza. Nu de mult faceam si eu cateva insemnari pe o sema foarte asemanatoare cu a ta, plin de de bucuria retraita a momentelor respective. Si in fiecare dimineata in care o vad pe femeia de serviciu de pe scara blocului o salut ca si pe prietena mea, pentru ca, desi in varsta, are un suflet de milioane… citesc asta in ea fara sa fi vorbit prea mult cu ea (in afara de o oferta pentru o slujba mai bine platita si atat).

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation