Vreau sa las fumatul. Si asta nu pentru ca mi-ar scobii plamanii, vorba cantecului.

Nu pornesc o campanie antifumat. Este pur si simplu o discutie cu mine si constiinta mea. Nu m-a impresionat, nu m-a speriat si nici nu m-a inspirat vreo campanie, vreun text, vreo marturie, vreo imagine. Spaima unei boli sau a mortii este ultima in topul motivelor pentru care as lasa fumatul. Banii cheltuiti pe cele mai scumpe tigari ce imi satisfac moftul nu ocupa deloc vreun loc. Scriu aceasta marturie pentru mine si e poate cea mai puternica dovada de curaj pe care o pot da.

Si cu cat vreau sa-l las mai mult si ma gandesc mereu la asta, cu atat ma fortzez (da, ati auzit bine) ma fortzez sa imi continui prostul obicei.

Am ascultat emisiuni, am citit carti, articole, am discutat pe aceasta tema cu sute de persoane, am invidiat  un numar semnificativ de cunostinte care au facut acest lucru deja. Ma simt in inferioritate.

Si cu toate acestea, impreuna cu celelalte mii de motive  de pe langa, nu am pus in practica aceasta dorinta.

Ce ma impiedica? Nu as putea sa spun. Descoperirea cea mai fantastica pe care am facuta este ca nu sunt dependenta de fumat.Nu imi place. Nu imi place gestul, gustul ,senzatia, detest mirosul, nu imi place sa mai merg in cluburi sau baruri pentru ca fumul ma sufoca, nu imi place gustul pe care il am in fiecare dimineatza, senzatia gretzoasa.

Poate ca mi-e pur si simplu frica sa nu ma ingras, cu toate ca undeva, in subconstientul meu stiu ca exista posibilotatea saa  controlez si acest aspect. Mai ales ca se spune ca in mod noraml ar tebui sa te ingrasi doar 2 kg, restul acumulat fiind o dovada a slabiciunii tale in fata tentatiilor.

Dialogez cu mine insami de ceva timp pe acesta tema si exista  zile in care uit sa fumez  sau chiar nu am chef. Sunt atat de obosita incat mi-e lene doar la gandul ca odata aprinsa tigara, trebuie sa depun si efortul de a trage din ea.

Mi-e sila ca nu pot urca un etaj fara sa vorbesc intretaiat. Nu-mi place  ca ma spal mai des pe cap pentru ca imi miroase parul a tutun. Ador mirosul de mosc si tutun pe care il degaja un barbat fumator dar mi-e groaza cand realizez ca el nu ar trebui sa aiba aceeasi senzatie fata de mine. Am zile in care trec pe langa mine persoane fumatoare cu dintii si degetele ingalbenite de tutun iar aroma pe care o degaja imi provoaca repulsie. Nu mai simt nici un miros, mancarea nu mai are gust. Sunt apatica. Tenul meu de portelan e o petala vestejita plina de cratere si pete. Puteti aseleniza pe mutra mea, daca nu va orientati corect in spatiu. Nu cred ca dau bine cu tigara in bot, nu ma ascund si nici nu vreau sa impresionez pe nimeni ca fumez. Tigara nu e primul meu gand cand ma ridic din pat si cateodata ma apuca seara fara sa aprind una. Voi ajunge in curand sa imi programez tigarile, pe care urmeaza sa le fumez, in agenda, alaturi de intalnirile zilnice. Sa imi pun si reminder?

Nu tusesc de la fumat, nu am tusit nici cand am fumat prima tigara (destul de tare de altfel). Nu mai beau cafea sau ma fortzez sa o beau ca sa pot fuma. Nici nu prea mai beau seara prin cluburi dar oricum concentratia de fum de acolo ma lasa sa fumez maxim 3 tigari pe seara,

Si atunci de fumez?

Asta e intrebare la care am  vazut putini oameni  sa raspunda cinstit. Toti se ascund in spatele unor raspunsuri sablon care ii inglobeaza intr-o masa unde ei se simt oarecum in siguranta si confort. COMODITATE, asta este tutunul pentru  mine, un mod de a ma ascunde, de a-mi toci  energia pe care am senzatia ca nu o pot canaliza in alte directii.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “Vreau sa las fumatul

    1. laura on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      Pai daca vrei, iti cumpar o plastelina din aia anti stress cand vin la vara, ca sa iti canalizezi eneregia..lol

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation