herHER

Un nene al carui job este sa scrie scrisori in numele celor mai putin inzestrati cu harul naratiei (cum altfel se le spui frumos unor oameni care roaga pe altcineva sa le editeze mesajele personale?!) …

Un nene care traieste intr-o epoca nu departe de a noastra (judecand dupa tehnologiile care apar in jurul lui si care nu par deloc fantastice ci chiar exista dar nu inca la scara larga)…

Un nene proaspat divortat, demoralizat, singur si trist …

… are o relatie cu OS-ul sau (sistemul de operare). O relatie absolut fireasca ce nu pare sa intrige pe nimeni dintre apropiati si care se desfasoara natural si frumos, mai ceva ca o poveste de dragoste a la carte. El se redescopera si isi intelege viata, iar ea (OS-ul) evolueaza. Sunt fericiti si se bucura de fiecare moment. Doar ca povestile de amor sunt complicate inclusiv cand vine vorba de tehnologie asa incat finalul este surpinzator, trist si amuzant in acelasi timp.

Un film twised, cu un ritm mult prea lent pentru gusturile mele, care poate fi doar ascultat nu neaparat privit dar care te pune pe ganduri (imaginile sunt frumoase, dar par desprinse dintr-o reclama emotionala la tehnologie de ultima ora). Si daca nu va deprima pana la sfarsit inseamna ca nu va inspaimanta ceea ce ar putea urma in evolutia noastra (scenariul mi-a parut atat de credibil incat nu m-ar mira sa fie inspirat din realitate).

The-Wolf-of-Wall-StreetWOLF OF WALL STREET

Am vazut trailer-ul la cinema cand am mers la The Butler (#DeVazut de asemenea) si l-am pus instant pe lista filmelor de vazut. Si l-am vazut. Intr-o sala de cinema confortabila dar nu suficient pentru un film de aproape 3 ore. Nu ma intelegeti gresit, cu ochii la film, nu mi-as fi dat seama nici daca ar fi tinut 5 ore, doar ca spatele meu a inceput sa sufere dupa fix 1h 30, motiv pentru care m-am foit in scaun intr-un milion de pozitii pana la sfarsit.

Screwed people, debandada, decandenta, nebunie, nebunie, nebunie – cam asa ar fi pe scurt filmul. Visul american dus la extrem. Scorsese nu se dezminte si mai aduce pe ecrane o abordare fascinanta a unui subiect care a mai fost abordat dar in maniere mult mai putin apetisante. Te duce in spatele cortinei si iti arata clar cum stau lucrurile de fapt. Ce ai pierdut sau ce ai castigat pentru ca nu ai fost acolo.

Wolf of Wall Street este povestea unui om simplu care a inteles perfect cum functioneaza sistemul dar mai ales natura umana si care si-a construit imperiul pe aceste atuu-uri. La prima vedere pare o reteta pentru succes. In mod ironic, tocmai firea sa ii aduce decaderea. Da, a inteles atat de bine cum functioneaza tot dar nu a reusit sa se faca pe el insusui sa functioneze impecabil, dupa reteta bine stiuta.

Leonardo DiCaprio face un rol excelent si, daca mai era cazul, demonstreaza ca este un actor talentat, versatil si mereu surprinzator. Inca astept sa inhate un Oscar.

Despre  Jonah Hill, nu pot decat sa va spun ca a fost binevenit in rolul lui Donnie, asociatul personajului principal, Jordan Belfort (ah si ca din pacate cred ca faptul ca a luat niste kg in plus l-a ajutat in cariera, pentru ca se pare ca din acel moment, cariera lui s-a dezvoltat spectaculos ;)).

Da, am ras copios la film.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation