20131028_143316Aud remarca asta atat de des in ultima vreme de la toata lumea incat incep sa o cred si eu. Iar de multe ori, daca e sa ma ghidez dupa ton, ma gandesc ca s – ar putea sa nu fie un compliment. Unii oameni par socati, altii uimiti, unii dezamagiti… important cred ca e ca eu sunt bine.

In realitate, habar nu am cum stau lucrurile pentru ca fac parte din acea categorie de oameni care se urca pe un cantar (nu am nici macar unul acasa) doar cand le cere doctorul. Da, intru mai usor in blugii mei etalon, dar nimic altceva.

Ce am patit? Nu, nu tin regim, dar mi-am pus aparatul dentar.

Asta nu inseamna ca nu mai mananc dar este o explicatie plauzibila pentru silueta mea pentru ca:

  • Chiar daca mananc fara oprelisti, ca si pana acum, o fac mai lent. Mestecatul ala al dumicatului de nspe mii de ori il practic fara voie. Si ma plictisesc repede sa mananc (aduca apare senzatia de satietate) si probabil ca sunt capabila sa ingurgitez doar cat am nevoie.
  • Nu prea mai rontai intre mese. Sunt obsedata de ideea ca mi-ar ramane ceva intre dinti/sarme si as putea defila cu zambetul pe buze si bucata de patrunjel la vedere o zi intreaga la intalniri. Da, am trusa de perii si periute si ate interdentare la mine dar nu e o placere sa te desfasori in toaleta unui resturant sau a unui supermarket sau in masina.

In postul urmator va povestesc despre arsenalul de care m-am inconjurat ca sa  am grija de igiena mea dentara in aceasta perioada.

  • Nu mai beau cafea de ceva timp si o duc bine (lucru pe care nu il credeam posibil vreodata din cauza tensiunii mele scazute) pentru ca am observat ca era principala cauza de colorare inestetica a elasticelor. Ori scopul acestui aparat este sa nu il observi. Oricum nu eram un fan vin rosu sau sos rosu deci in rest nu am renuntat la multe. Am redus de asemenea considerabil numarul de tigari. Un pachet pe zi cam lasa nicotina pe elastice si coloreaza aparatul.

Simplu si fara efort.

Sunt deja in a doua luna a tratamentului si lucrurile merg struna. Nu am dureri si aparatul nu este vizibil (sau cel putin toata lumea e draguta si imi zice ca nu il vede) decat celor din aceeasi “secta”  a purtatorilor de aparat (un subiect intersant pentru un alt post).

Nu am pus inca si aparatul de jos dar urmeaza. Si astept cu nerabdare urmatoarea intalnire cu doctorul meu ortodont, Simona Preoteasa in speranta ca va fi  mai lunga de 10 minute cat a durat prima vizita de control. Pentru ca e simpatica foc si avem conversatii placute.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation