zgarieturi de duda

So, is official: avem pisicu’ portocaliu. Il chema Ioda cand l-am luat dar noi i-am zis Porto si a doua zi ne-am razgandit (adik eu am decis ca are mutra de duda ).Nu ca ar avea vreo importanta sau ca l-am fi dezorientat cu atatea nume. Nu reactioneaza la nici o strigare. Nu e surd. Doar miserupist.

Deci avem un Dudu (e baiat) care o sa creasca pana ii raman urechile alea uriase mici si o sa ajunga un fel de Garfield (cel putin asa vrem noi si tindem spre asta cu fiecare conserva de carne consumata de individ). Patrupedul are un ritm aprte de adaptare la nou (instant !) si  un sistem de acaparare a noilor teritorii foarte iute. Are explozii de energie care inceteaza brusc si , in general, il ajuta sa adoarma in zbor. Zgarie si musca ca un salbatec dar speram sa inceteze la un moment dat. Au trecut 4 zile si inca nu am apucat sa citesc nimic despre cum dzeu poti sa iti educi pisica dar e in To Do’s List.

Din seria nu faci intr-un an cat intr-o saptamana, tot saptamana asta am reusit sa ajung si eu la un curs de Tae- Bo (dupa cat timp si cate cautari !?), de unde nu am plecat instant innebunita de aglomeratie si miros, unde am prestat cu voinicie intreaga ora (da, am febra musculara si ma misc ca  robotelul cracanat si ideea de a sta picior peste picior ma infioara teribil). Mi-am petrecut intrega ora  cu un ochi pe zabuca de 66 de ani care era instructoare si cu celalalt pe colegele de suferinta si zau ca mai merg, macar ca imi strang  material de blog. In fata mea, o fosta balerina dupa tinuta. 15 kg si 1, 78 lejer care se misca cu forta si gratie de ma luase ameteala si invidia. Pey dah… una e sa arunci cu 15 kg in sus in jos in stanga si in dreapta de la inaltime si alta e sa fii in locul unui bondoace la 60 de kg care si daca isi departeaza mainile de corp, tot lipite le are. M-a complexat initial dar am trecut peste senzatie, i-am evitat picioarele aruncate in directia mutrei la exercitii si m-am focusat pe respiratia mea si tzipetele de razbonice care rasunau din toata sala.