A venit iarna. Nu mai iese nimic. Toate se retrag pentru ca le e frig. Si stau asa pana la Paste…le cailor.
In alta ordine de idei toata lumea o pune de un plod lately. De la 20 la 35 de ani, fiecare amica de-a mea e cu o burtik mai mult sau mai putin vizibila la purtator. Sa va traiasca, zic!
M-am mutat si deci mi-am tras cearcane: pentru ca e foarte cald si cand deschid geamurile e praf si zgomot. Adorm cititind pe la 4 cu veioza aprinsa si ma trezesc buimaca pe la 8.
In cartierul muncitoresc la a carui margine m-am mutat e totul gri si din beton. Cutiute suprapuse. Dar de cand cu alegerile si pentru ca ma aflu la o aruncatura de batz de importante centre comerciale care forfotesc de oameni care tot cumpara si cumpara (criza financiara pe drq!) a inverzit intersectia! Si nu de la plante ci de la panouri verzi care efectiv au acaparat intersectia si imi canta dimineata la pranz si seara muzica menita sa imi trezeasca sentimente patriotice: noi suntem romani si alte alea.Desi le vad si aud zilnic inca nu stiu cine e nenea ala de pe panouri si nici ce vrea el sa imi zica. Si nici nu ma duc la vot pentru ca e prima data cand absenta de la vot insemana ceva.
NU imi iau catel pentru ca jigodiile care asasineaza trecatorii in fiecare seara nu mi-ar permite nici macar sa ajung cu el in apartament.Arunc un ochi dupa pisici la al caror par sa nu fiu alergica.
NU vreau sa fiu manager.Nu am vrut niciodata, nici macar titlul ala pompos de cartea de vizita care imi inchide multe usi din cauza “supracalificarii” si nu imi deschide altele pentru ca suna amenintator. Eu nu am chef sa conduc pe nimeni. Eu insami am problem cu directia.
NU ma mai deprim deprim cand astia vand mosi craciuni si reni si brazi de la jumatatea lui octombrie. E marketing eftin pentru poporul de rand pe care il mintim si il conducem in continuare cu nerusinare prin presa si biserica. Ametitii, mey, pe ei, ca eu ma duc in coltul meu! Am mai urcat o treapta.
Dupa cele trei negatii vehemente de inceput de rand sa va explic pe scurt si care e problema: cand incep sa fuga soarecii e semn ca se scufunda corabia. Eu macar stiu sa inot cat de cat dar nu prea mai pot sa imi tin mult respiratia sub apa.
Si atunci aleg sa ignor si sa traiesc la maxim scufundata in inconstienta ca poate trece. Indiferenta ucide. Draga Mea m-a intrebat ce traiesc constient: trista realitate.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    6 Thoughts on “zicala marinareasca

    1. minos on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      nu trece, si ori ramanem niste inadaptati pe care restul ii numesc cu prefacuta compasiune "idealisti"; ori intram in rand cu lumea, si ne traim trista noastra realitate…

    2. gigix on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      supraestimezi manajuitu’. e job. "to finger or to be fingered". in coeur, normal.

    3. io n-am plod, da’ am burta!
      mno, restul e greu ca e viata

    4. si bine ca mai suntem si tristi ca asa sigur vom trai din plin fericirea. sau: bucura-te de tristetea ta ca sanse sa intri in rand cu lumea n-ai!

    5. nora on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      totusi…viata corporatista trebuie sa aiba si niste satisfactii (sau nu :))
      read this :
      http://www.damaideparte.ro/index.php/nu-ti-pune-toate-ouale-in

    6. @evegreen: burta am si eu si degeaba. viata nu e grea,zic
      @clara: multumesc de incurajari. acum ma simt mai intelgenta un pic
      @nora:ce ai facut in ultimii 5 ani?:D
      @gigix:eu nu am chef sa ma duc la Deva in week-end ceea ce insemana ca pt mine e mai mult decat in job. si apoi, apropo de finger..gusturile nu se discuta, nu?

    Leave a Reply to provinciala Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation